Tainele sunt lucrările sfințitoare ale Bisericii prin care se împărtășește harul lui Dumnezeu celor ce îl doresc și conlucrează cu el.

 

 

Pe parcursul primului mileniu creștin, Biserica nu a stabilit un număr exact al Sfintelor Taine. Abia în secolul al XII-lea se întâlnește în tradiția catolică, pentru prima dată, numărul de șapte Sfinte Taine. În pofida unor menționări pasagere, această categorisire nu este preluată în Răsăritul ortodox decât începând cu secolul al XVII-lea, în contextul Mărturisirilor de credință ale patriarhului Dositei al Ierusalimului și ale mitropolitului Petru Movilă.

​

Deși numărul de șapte Taine s-a înrădăcinat în conștiința multor credincioși, teologia ortodoxă recentă avertizează asupra lipsei de argumente patristice în favoarea acestei clasificări. De exemplu, Sfântul Iustin Popovici arăta că:

 

„Tot ceea ce există în Biserică este Sfântă Taină. [...] Fiecare dintre ele este la fel de profundă și mântuitoare ca însăși Taina Bisericii”.

​

Text adaptat după un articol al Preasfințitului Petru Pruteanu.